În luna martie încep treburile gospodăriei. Nu știu dacă vă amintiți, dar anul trecut, pe aceeași vreme, strângeam crengi în livadă. Copiilor și profesorilor le plac astfel de ieșiri sub soarele prietenos al primăverii, chiar dacă nu vor mereu s-o recunoască.
De data aceasta am complicat puțin proiectul, împărțindu-l în două. Într-o primă fază, profesorii și elevii au identificat zonele care reclamau o mână de ajutor. Abia după aceea ne-am organizat, ne-am împărțit pe grupe și am trecut la punerea în practică.
Trei au fost domeniile în care ne-am exercitat hărnicia:
1. Am reușit – după ce începusem lucrarea mai demult și o abandonasem dintr-un trecător acces de descurajare – să terminăm de renovat gardul parcului. Proiectul a fost destul de complicat, pentru că presupunea o șlefuire temeinică, vopsirea de cel puțin două ori a ulucilor, precum și montarea lor fără greș. Băieții de la gimnaziu și o parte a celor de la primar s-au decurcat bine și acum nu ne mai este rușine, ba suntem chiar mândri de cum arată gardul nostru!
2. Copiii de la clasele P și I au făcut curat în fața apartamentului dnei Nicoleta M. Și ei s-au descurcat bine și au primit review-uri încurajatoare. Pe lângă această componentă caritabilă, colegii noștri mai mici au înregistrat și un beneficiu didactic: au învățat să deosebească buruienile de plantele folositoare.
3. Clasele a II-a și a IV-a au avut o experiență memorabilă. La sugestia primăriei, au contactat o doamnă în vârstă din sat și s-au oferit s-o ajute în gospodărie. Fără să fie răuvoitoare, probabil dintr-o formă de discreție, femeia le-a refuzat ajutorul, dar a stat cu ei de vorbă. Credem însă că numai semnalul acesta modest că nu este uitată sau trecută cu vederea i-a făcut bine bătrânei doamne.
Iar nouă, iarăși o spunem, ne-a făcut bine să ne dezmorțim oasele la soare.

prof. Debora Cosmescu