Micul prezentator

În orice ceremonie, prezentatorul (sau “MC”- ul cum i se mai spune după o abreviere englezească) nu are un rol decorativ. Prezența și prestația lui sunt importante, ele dau măsura seriozității acelui eveniment. Un prezentator adevărat își învinge emoțiile și convinge publicul să-l urmeze.

Acțiunea noastră de vineri de la prânz și-a propus să-i obișnuiască pe copii cu vorbitul în public, pentru a deveni prezentatori buni. Pentru aceasta am făcut apel la cel mai înțelegător public din lume: părinții.

Părinții au venit în număr mare la această activitate și sperăm că nu au fost dezamăgiți.

Preșcolarii au fost niște coregrafi încântători în spontaneitatea lor, clasa pregătitoare a spus ghicitori și a recompensat răspunsurile corecte, clasa I ne-a explicat cum se prepară sandviciul fluture.

Clasele a II-a și a III-a chiar au prezentat un jurnal de știri, cu accidente, incendii, informații din sport și rubrica meteo.

Clasa a IV-a a spus glume (e o artă să spui gluma în așa fel încât să nu ratezi poanta), în timp ce clasa a V-a au făcut o recenzie cărții Insula delfinilor albaștri, ajutându-se și de macheta unui spațiu reprezentativ din roman.

Cei de-a șasea au susținut o lecție de limba română, iar veteranii școlii, elevii de-a șaptea, au pus în contrast școala românească de acum 150 de ani cu cea dintr-un viitor previzibil și nu foarte îndepărtat.

Poate că ceea ce a ieșit a semănat mai degrabă cu un ghiveci, dar de un lucru suntem siguri – că publicul nu s-a plictisit. Or asta își dorește mereu un prezentator.

Prof. Vîlciu Emanuel