Vacanța a venit încă o dată, cu punctualitate, și a pus capăt unui experiment numit Școala online. Poate că este prea devreme să tragem niște concluzii definitive, dar câteva învățăminte s-au desprins din feed-back-ul părinților, al elevilor și din impresiile profesorilor.

În primul rând a fost o perioadă dură pentru că, venită, pe neașteptate, nimeni nu a fost cu adevărat pregătit. Mulții copii nu au avut tablete sau telefoane suficiente și nici spații adecvate acestor simultane online care le-au invadat locuințele. Apoi, părinții, în calitatea lor de supraveghetori, au fost supuși unui stres neobișnuit. Pe lângă atribuțiile obișnuite, au preluat și managementul clasei. Nu în ultimul rând, copiii s-au confruntat cu un nou mod de interacțiune și învățare. Unii s-au adaptat mai repede, alții mai ușor, iar alții deloc.

În al doilea rând, Școala online ne-a obligat pe toți să ne familiarizăm cu tehnologia și cu diferitele aplicații – și, din estimările noastre, acest fapt a fost stimulator.

Tot ce am învățat acum ne va folosi cu siguranță și mai târziu.
În toamnă trebuie făcută o evaluare a acestei perioade. Dacă vom ajunge la concluzia că noile metode asistate de tehnologie i-au ajutat pe copii să rețină și să asimileze informațiile mai bine, atunci o vom folosi mai consecvent la orele noastre. Dacă, dimpotrivă, vom constata o diminuare a calității învățării, probabil că ne vom întoarce mai deciși la metodele tradiționale.

Oricum vacanța e binevenită, chiar și în urma unei serbări online, în care ne-am temut să nu ne trădeze tehnologia. Pozele de la serbare sunt print-screen-uri, diplomele și urările au fost virtuale, dar vacanța rămâne vacanță. Sau, cum spunea un puști a doua zi, după ce s-a oprit cu bicicleta în fața mea: “Astăzi nu mai avem teme, nu?”
Nici astăzi, nici următoarele trei luni, dragilor. Bucurați-vă!

Prof. Emanuel Vîlciu