Oameni mici, speranțe MARI

După o prelungită așteptare, marea zi a sportului a sosit, în sfârșit, ca să facă loc exploziei de entuziasm a elevilor, ca să testeze bucuria și răbdarea părinților într-o zi călduroasă și ca să mai supună o dată stafful de la Domino Servite unei provocări care a scos ce-i mai bun din fiecare. Școala, Atelierul de gust, bucătăria fundației, plus alți oameni cu inima veselă din toate departamentele s-au mobilizat pentru reușita evenimentului, care a inclus tarabe cu înghețată, sucuri, mici, pui, cartofi prăjiți, hot-dog, cafea și tot felul de alte bunătăți. 

Predicțiile meteorologice ale lui Gabriel (elev în clasa a III-a) nu s-au adeverit (fulgere, trăsnete, vânt de 78 km/h și ravagii), ci am avut parte de o vreme însorită; poate prea însorită, după părerea micilor atleți, care s-ar fi bucurat măcar de un cer mai gri și de o adiere de ventilator obosit.

La deschiderea evenimentului ne-au onorat cu prezența și cu cuvinte de încurajare domnul primar al comunei, împreună cu președintele fundației-gazdă. Apoi are loc intrarea glorioasă, în urale și cu strigăte de învingător, a echipelor Studd și Liddell, sub privirile admirative ale părinților, bunicilor și profesorilor. Formațiile participante, fiind la a treia ediție, s-au armonizat admirabil și elevii au învățat să fie uniți pentru victorie. De această dată au primit bucuroși noi tovarăși „de luptă”, copiii de la Școala Primară Obad – motiv pentru a privi și mai încrezători înspre țintă. 

Se dă startul. La luptă și la mâncare. Într-o parte  – elevi care-și dau tot sufletul pentru a prinde un loc pe podium; în cealaltă  – părinți și bunici fluturând micii și hot-dogii, poate alături de o cafea tare de la Meinl, care strigă încurajator înspre pistă. Le va veni și lor rândul, dar poate că încă nu și-au dat seama. 

Fiecare concurent așteaptă încordat semnalul sonor pentru alergare și nu mai vede nimic în jur – vede doar linia finală pentru care se zbate fiecare mușchi, fiecare gând și fiecare emoție. La linia de final e haosul specific adrenalinei și entuziasmului. Concurenților le sfârâie călcâiele auzind susținerea echipei, strigătele părinților și ale profesorilor exaltați, în timp ce juriul  – rațiunea rece și crudă – desenează impasibil cifre pe tabloul de bord. 

Un cuvânt și despre prezentatorul, neobosit și talentat, căruia nu i-a tăcut gura pe tot parcursul celor cinci ore. (Cine mai poate pălăvrăgi fără oprire atâta timp?) Printr-o ultimă glumă, acesta ne anunță, în sfârșit, câștigătorii care sunt… fioroșii de la echipa roșie – Studd. Fuseseră suficient de gălăgioși încât să primească și premiul pentru Cea mai bună galerie – prin urmare, pacifiștii de la Liddell trebuie să mai aștepte încă un an pentru șansa de a întoarce roata. 

După o oră, când am trecut pe lângă locul competiției, nu mai era nimic care să amintească de desfășurarea de forțe de la Cross-country. Oamenii cu inima veselă de la misiune își făcuseră din nou datoria și se retrăseseră de pe terenul de luptă la fel de eficient ca la început…

profesor Anamaria Moisiuc